Ep. 19 | seria #FocusPeResurse / ep. 5 – “Sharing our loneliness” - cu Monika Jiang. Sau ce facem cu sentimentele de inadecvare din preajma sărbătorilor?

binecumine

Senzația pe care o am de ceva vreme e că trăim într-o (cvasi) epidemie a deconectării. De sinele nostru autentic, de semenii noștri, și de lume. Iar deconectarea asta poate lua forme cu atât mai apăsătoare în perioade cum sunt sărbătorile. Perioadele în care “trebuie” să fi fericiți, bucuroși, buni, prietenoși și în general minunați. Și în care de multe ori diferența dintre cum ne simțim și cum “trebuie” să ne simțim vine cu un sentiment și mai puternic de inadecvare, de însingurare și de auto-învinovățire.

Monika Jiang scrie, e speaker, facilitator și consultant, dar mai ales e mintea și vocea din spatele proiectului Sharing Our Loneliness, mai nou redenumit The Oneliness Project, care strânge în jurul său o comunitate de oameni interesați de felul în care ne influențează viețile singurătatea, și mai ales ce se întâmplă atunci când o recunoaștem, o împărtășim și ne propunem să o abordăm în moduri pline de compasiune și umanitate.

Am povestit cu Monika despre dimensiunea profund umană a singurătății, despre o metodă și un program pe care intre timp l-am și urmat, de cultivare a compasiunii și empatiei prin meditații în diadă, despre ce funcționează la mine uneori ca să mai eliberez din presiune, dar și despre alte interesănțenii pe care vă las să le descoperiți singuri. Enjoy!

//

Și dacă tot vorbim despre însingurare și conectare, las mai jos câteva lucruri despre cel mai complex program pe care l-am creat pe baza experiențelor mele personale de lucru cu sine și a instrumentelor care au funcționat în procesul meu de recentrare, de eliberare emoțională și de reconectare cu sinele autentic.

“Book of Me – Descoperă cine nu știai că poți fi”, e un program-experiență de autocunoaștere și conectare cu sinele autentic, prin scriere explorativă, meditație și joc, în care scriem împreună, fiecare pentru el / ea, cartea despre sine.

E o oportunitate de a ne rescrie narativele interioare. Poveștile pe care ni le spunem la nesfârșit despre noi înșine. Care sunt, însă, de multe ori, interiorizări ale altor voci pe care le-am auzit de-a lungul vieții. Și care de multe ori nu sunt impunternicitoare, la fel cum nu sunt nici întotdeauna adevărate, la fel cum nici nu descriu o imagine integrativă a sinelui nostru. Când ne scriem propria poveste cu compasiune și curiozitate, într-un mod autentic, ne oferim șansa de a o putea rescrie în cunoștință de cauză.

Beneficiile cheie pot varia de la autoreglare emoțională, detensionare și relaxare, claritate mentală, dezvoltarea creativității, îmbunătățirea sinapselor neuronale, perspective noi despre sine, dar și co-reglarea emoțională prin conectarea cu oameni cu aceleași preocupări – care, by the way, învăț, pe propria piele, că poate face minuni, mai ales pentru cei cărora le lipsește elementul uman din interacțiunile profesionale sau sociale, în ultima perioadă.

Act creativ, exercițiu de explorare, ritual terapeutic și moștenire pentru generațiile viitoare, all în one. Începe pe 20 IANUARIE 2025, se încheie pe 5 MAI 2025.

Puteți afla mai multe ⁠facând CLIC AICI⁠ sau scriindu-mi pe [e-mail], sau pe Facebook Messenger – mă găsiți ca Vlad Tomei pe Facebook.

//

Dacă orice din episod a rezonat cu voi, vă invit să apăsați “subscribe” sau “follow show” și să activați notificările ca să fiți anunțați când apare un nou episod. Iar dacă simțiți să o faceți, chiar să recomandați episodul de față, sau podcastul cu totul, cuiva drag care simțiți că și-ar putea lua ceva din el. Mulțumesc și s-auzim de bine!

//

Muzică: ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠ComaStudio⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠

Imagine "copertă": ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠Simon Lee⁠⁠⁠⁠ via ⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠⁠unsplash.com⁠⁠